Unul dintre cei mai iubiți poeți ai Romei Antice și un mare cântăreț al iubirii romantice a fost Ovidiu, poetul exilat la Tomis. Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, cu o fantezie creatoare și cu un umor fin, Ovidiu s-a bucurat de faimă încă din tinerețe, dar destinul lui avea să se schimbe dramatic din cauza capriciilor unui împărat.
Misterele ascund până în zilele noastre multe detalii importante din viața lui Ovidiu, poetul exilat la Tomis. Constanța avea să profite de exilul său, dar Ovidiu nu și-a ostoit niciodată suferința de a fi alungat din propria casă, departe de lumea plină de lux în care se obișnuise se trăiască. Nu se știe prea bine nici azi din ce cauză marele poet Ovidiu, protejat de Împăratul Augustus, ajunge să fie alungat din Roma la marginea imperiului, într-o lume cu totul străină și ostilă.
Originile și cariera lui Ovidiu
Pe numele său latin, Publius Ovidius Naso, Ovidiu, poetul care a fost exilat la Tomis, s-a născut pe data de 20 martie 43 înainte de Hristos, la Sulmo, azi Sulmona, la 140 de kilometri de Roma. Familia sa făcea parte din nobilimea mică, provincială. Tatăl lui Ovidiu a încercat să îl îndrume către o carieră de funcționar public, ceea ce avea să îi aducă venituri frumoase și un trai stabil. Dar Ovidiu scria poezii încă din timpul primilor ani de studii și și-a convins familia să îl susțină pentru a studia arta și creația.
Ovidiu pleacă la Atena unde continuă studiile de retorică, poezie și dramaturgie. După studii, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică.
Întors la Roma, intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus și duce o viață extravagantă, lipsită de griji, în mijlocul protipendadei romane.
Operele lui sunt pe placul înaltei societăți și printre protectori se află însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horațiu (8 î.Hr.), Ovidiu devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma. E căsătorește de trei ori, fiind mereu atras și îndrăgostit de femei frumoase. El însuși era un bărbat frumos, educat, stilat și foarte atrăgător. Nu i-a fost deloc greu să pătrundă în marile palate ale nobilimii și să fie invitat la tot felul de petreceri intime, chiar orgii la care participau inclusiv membrii ai familiei imperiale. Poate că tocmai acesta a fost motivul real pentru care a fost alungat din Roma… știa prea multe!
Ovidiu, poetul exilat la Tomis
Multă vreme, Ovidiu s-a bucurat de o viață de huzur în palatele patricienilor, la curtea Împăratului Augustus, încântând urechile publicului cu versurile sale de dragoste, cu rimele meșteșugite și cu umorul său foarte fin.
Sub domnia lui Octavianus Augustus, care a domnit 40 de ani, Roma era de-a dreptul înfloritoare. Societatea romană se bucura de o eră de pace și prosperitate, după lungi războaie pentru putere. Romanii duceau o viață plină de facilități, iar familiile bogate investeau deopotrivă în artă și creație, precum investeau în negoț și afaceri. Poeții și dramaturgii vremii erau privilegiați, iar Ovidiu avea să ajungă cel mai mare cântăreț al iubirii din cetatea imperială.
În mod cu totul curios, la vârsta de 51 de ani, viața de huzur a lui Ovidiu, susținut de nobilii bogați ai Romei, se încheie brusc. Pe când se afla într-o vacanță pe insula Elba, el află că i se interzice întoarcerea la Roma și că este obligat printr-un decret imperial să plece la marginea imperiului, la Pontul Euxin, printre barbarii Sciției.
Este curios că împăratul Octavian Augustus, care îl aprecia atât de mult pe Ovidiu, a luat o decizie atât de severă împotriva lui. Dar și mai curios este că decizia nu este transmisă în mod direct și nici nu este însoțită de decizia vreunui tribunal. Pur și simplu, împăratul a așteptat un moment în care Ovidiu să nu fie la Roma pentru a acționa împotriva lui. Sau, poate, nu a fost decizia împăratului, ci a unui grup influent care avea drept scop îndepărtarea poetului favorit de la curte. Dar de ce a fost de acord Octavian Augustus cu uneltirile împotriva lui Ovidiu?
Sunt multe necunoscute în privința exilului pe care nu a reușit să le descifreze niciodată nici poetul însuși. Ovidiu avea să își petreacă ultimii ani din viață pe malurile Pontului Euxin, schimbându-și stilul și viziunea poetică, părăsind versurile de dragoste pentru versuri triste, pline de melancolie și resemnare.
Ovidiu avea să mai trăiască doar zece ani după plecarea în exil. Nu se ştie data exactă a morţii sale, probabil anul 17 sau cel mult anul 18 după Hristos. Dar locul morţii se pare că a fost portul roman Tomis, azi Constanţa.
Care au fost cauzele exilului
Statuia lui Ovidiu din Constanța
Motivul real al exilului crunt la care a fost supus Ovidiu nu s-a aflat niciodată, în lipsa unei decizii publice, aprobate de Senatul Romei. Forma de exil la care a fost supus era cea mai uşoară, „relegatio” şi nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio, în sensul de „proscris în afara legii”. Conform legislaţiei romane în vigoare la acea vreme, i-a fost aplicată forma cea mai uşoară de exil – relegarea – Ovidiu păstrându-şi drepturile cetăţeneşti şi întreaga avere.
Istoricul Paul Ștefănescu menționa în cartea sa ”Enigme ale istoriei române” faptul că motivul exilului a fost unul rușinos, știut doar de Ovidiu și de împăratul însuși. Iar Octavian Augustus a avut toate motivele să îi ceară discreție totală până la moarte lui Ovidiu. ”Iniţial, împăratul a avut o scurtă întrevedere între patru ochi cu poetul, prilej cu care i-a impus să păstreze cea mai mare taină asupra vinei ce i se adusese. Era vorba de o ofensă adusă împăratului”, consideră Paul Ștefănescu.
Ovidiu însuşi scria că motivul ar fi fost „carmen et error” – o poezie şi o greşeală, iar poezia incriminată era probabil Ars amatoria, care ar fi venit în contradicţie cu principiile morale stricte ale împăratului. Versurile din Ars amatoria conţineau, de fapt, o serie de recomandări pentru bărbaţi cu privire la modul în care puteau să-şi aleagă iubitele şi cum să le păstreze, chiar dacă erau căsătoriți. Curios este faptul că operele lui Ovidiu nu au fost interzise după exilul lui. Romanii continuau să le caute, să le citească și să se inspire din ele.
O altă ipoteză vorbește despre faptul că împăratul și Ovidiu ar fi fost în secret amanții aceleași femei: Terentia, soţia lui Mecena, consilierul intim al lui Augustus. Când împăratul a aflat că a fost trădat chiar de Ovidiu, el nu a putut suporta competiția.
Un alt motiv ar fi legat de sora împăratului, Iulia. Fie că Ovidiu avea o relație cu Iulia, fie că știa de aventurile ei extraconjugale, deoarece după exilarea lui Ovidiu, Iulia este și ea pedepsită pentru adulter și trimisă pe insula Trimerus.
Potrivit unor cercetătorii, exilul nu ar fi avut la bază o legătură amoroasă, ci o complicitate a lui Ovidiu la înlăturarea lui Tiberiu, fiul vitreg al împăratului, care urma să-i succeadă la tron. Ovidiu însuși scrie la un moment dat:
„Ci ochii mei văzură o crimă, fără voie, De-aci-mi veni osânda! De ce-am avut eu ochii? Ce-i drept, de toată vina eu nu pot să mă apăr, Dar vina mea, în parte, o rătăcire-a fost“.
Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obţină graţia lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes şi chiar după moartea lui Augustus, urmaşul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.
Celebrul său epitaf
Mormântul lui Ovidiu nu este cunoscut nici azi, dar în mod cert a murit în Tomis. Se pare că, pentru piatra lui funerară, a compus un epitaf – în parte patetic, în parte ironic – un text, în forma unei scrisori trimise soţiei sale. Epitaful se află astăzi pe soclul statuii poetului din Piaţa Ovidiu din Peninsula Constanţei.
„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo. At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”
În traducerea liberă a lui Theodor Naum:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”
Operele lui Ovidiu
Cele mai cunoscute opere ale sale înainte de exil sunt volumele:
“Amores” – Iubirile,
“Heroides” – Eroinele,
“Arsa amandi” – Arta de a iubi,
“Remedia amores” – Remediile iubirii
Metamorfozele
A mai scris şi o tragedie, Medeea, care s-a pierdut aproape în întregime.
În timpul exilului, Ovidiu a scris Tristele şi Ponticele: elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis şi adresate lui Augustus, soţiei sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat şi de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situaţia nefericită în care trăia, sentimentele de durere profundă şi de tristeţe provocate de dorul de Roma, de casă, de familie şi de prieteni.
Ce ne-a transmis Ovidiu despre geți
Marele poet roman a ajuns la malurile Mării Negre chiar la începutul secolului I al erei noastre, într-o vreme în care localnicii nu lăsau nimic scris. Ovidiu descrie Tomisul din acele vremuri, o mică așezare, veșnic atacată de triburile barbare. „Nu este neam pe lume mai barbar decât geții”, care se ocupau numai cu jafuri: „Aici, ordii de barbari te-amenință cu jafuri/Și cu război: rușine li-i altfel a trăi!”
Ovidiu descrie îmbrăcămintea acestora făcută din piele și blană de animale pe timp de iarnă, când frigul era pătrunzător. „De frig, barbarii își pun pe ei cojoace,/Își pun ițari: nu-și lasă decât obrazul gol;/Iar țurțurii de gheață le zuruie în plete,/De alba promoroacă scânteie barba lor”.
Poetul descrie adesea și armele geților, mai ales săgețile cu vârful înmuiat în venin de viperă. După șase ani petrecuți în condiții aspre la Tomis, Ovidiu le învață limba: „Eu, de-atâta vreme, și limba le-o vorbesc” și „… am scris în graiul getic,/Cuvintele barbare le-am pus în vers latin!”. Din nefericire, aceste scrieri în limba geților s-au pierdut, ele nefiind trimise către Roma.