Nopțile senine de vară ne îndeamnă să admirăm cerul și să ne bucurăm de pleiada de stele strălucitoare. Mulți pasionați de astronomie sau simpli curioși se întreabă cum poți să găsești pe cer Carul Mare, Carul Mic şi Steaua Polară. Să descoperim cele mai simple metode pentru a recunoaște cele mai populare constelații, dar și legendele din spatele lor!
Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară se numără printre cele mai vechi și populare formațiuni luminoase din universul nostru apropiat. Cu toții ar trebui să învățăm să le recunoaștem ușor în multitudinea de stele pe care le putem vedea pe cerul nopții!
Să aflăm în ce perioadă a anului pot fi observate mai ușor Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară, care este poziția lor pe cer și ce povești au moștenit încă din Antichitate! Dar înainte de toate să aflăm ce este un asterism, deoarece atât Carul Mare cât și Carul Mic sunt denumite în astronomie asterisme.
Asterismul – formațiune de stele cu vizibilitate mare
Carul Mare este un asterism, aflăm din cărțile de astronomie. La fel și Carul Mic. Asterismul este un grup de stele ușor vizibile pe cerul nopții, care formează o imagine sau un model distinct, dar care nu este o constelație oficială. Dacă tragem linii imaginare între stelele unui asterism vom obține diferite forme, așa cum este Carul Mare.
Asterismele sunt alcătuite din cele mai strălucitoare stele, care pot fi mai ușor de identificat decât constelațiile complete, care au întinderi mari și neregulate.
Constelația este o zonă definită pe cerul nopții, recunoscută oficial și include un număr impresionant de stele, nebuloase și alte obiecte cerești. Un asterism, pe de altă parte, este doar o formațiune vizuală, o grupare de stele care iese mai bine în evidență și care poate face parte dintr-o singură constelație sau din mai multe constelații.
Exemple de asterisme
Un exemplu binecunoscut este Carul Mare, care este o parte a constelației Ursa Mare, dar este adesea identificat separat ca un asterism. Un alt exemplu este Triunghiul de Iarnă, alcătuit din stelele Betelgeuse, Procyon și Sirius, și care se suprapune parțial peste constelațiile Orion, Canis Minor și Canis Major.
Asterismele sunt utile pentru orientarea pe cerul nopții, deoarece sunt mai ușor de identificat decât constelațiile complete, mai ales pentru începători. Ele pot fi folosite pentru a găsi alte stele sau constelații. Spre exemplu, după ce identifici Carul Mare, va fi mai ușor să găsești Steaua Polară.
Carul Mare
Carul Mare este un asterism, nu o constelație așa cum se crede greșit. El face parte din constelația Ursa Mare. Carul Mare este format din 7 stele, cele mai strălucitoare stele din constelația Ursei Mari, stele care se găsesc de fapt pe spatele și în coada Ursei.
Conform celor mai vechi mențiuni din Antichitate, Carul Mare a fost delimitat și observat înainte să fie numită constelația Ursa Mare. Până și Ulise, navigând pe mare, avea grijă să aibă în fiecare noapte Carul Mare în stânga sa. Romanii numeau Carul Mare Septentrion, adică ”cei șapte boi”, considerând formațiunea cu șapte stele drept ”constelația celor șapte boi”.
Termenul septentrion însemna direcția nord și arăta faptul că formațiunea de stele strălucitoare apare pe bolta cerească spre nord. Carul Mare sau constelația celor șapte boi era folosită pentru a găsi ușor Steaua Polară și era de ajutor navigatorilor pentru a se orienta pe mare față de direcția nordului.
Și în zilele noastre, putem observa ușor Carul Mare, dacă ne uităm înspre nord. În sezonul cald, cele șapte stele ale Carului Mare sunt aproximativ deasupra capetelor noastre, pe direcția nord, oiștea fiind orientată în direcția opusă Pământului.
Constelația Ursa Mare
Ursa Mare sau Ursa Major este una dintre cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu și constelația cea mai ușor de observat în emisfera nordică, deși nu toate stelele ei sunt la fel de strălucitoare.
Cele mai ușor vizibile sunt cele șapte stele ale Carului Mare și anume: Alkaid, Mizar, Alioth, Megrez, Phad, Merak și Dubhe. Mizar, a doua stea din coada Ursei, renumită ca stea dublă, este vizibilă cu ochiul liber. Satelitul ei Alcor formează o pereche cu steaua Mizar și se află la o distanță unghiulară de 12′ de aceasta.
Această constelație este vizibilă pe tot parcursul anului în localități situate la latitudini mai înalte de 40° latitudine nordică; cu titlu informativ, orașele New York, Roma și Beijing sunt foarte aproape de această latitudine. Pentru orașele aflate la sud, „Ursa Mare” dispare sub orizont în timpul toamnei.
Ursa Mare este a treia constelație ca mărime pe cerul nostru și are 93 de stele. Este una dintre cele mai vechi constelații cunoscute, pomenite inclusiv în Biblie, dar și în operele lui Homer sau în vechi scrieri hinduse.
Legenda Ursei și a Carului cu boi
Conform mitologiei grecești, Zeus a fost puternic atras de nimfa Callisto, iar din legătura lor s-a născut un fiu, Arcas. Din gelozie, însă, Hera, soția lui Zeus, a transformat-o pe Callisto într-o ursoaică. Peste ceva timp, Arcas devenit vânător, a fost la un pas să își omoare mama, fără să știe că aceasta avea forma unei ursoaice. Zeus a prevenit tragedia și i-a transformat pe amândoi în stele, aruncându-i pe cer, aproape de zei.
Altă variantă în mitologia greacă sugerează că fiul Demetrei, Filomenos, a fost primul care a inventat plugul. Ca răsplată, Demetra l-a urcat pe cer ca Boarul și Ursa Mare reprezintă plugul său cu boi.
Carul Mic și Steaua Polară
Destul de asemănător cu ”fratele” mai mare, asterismul Carul Mic este format din șapte stele mai slab luminate și mai greu de reperat pe cer, decât stelele din Carul Mare. Cu toate acestea, Carul Mic este deosebit de important în orientare datorită faptului că cea mai frumoasă stea din componența lui este Polaris sau Steaua Polară.
Carul Mic se reperează, în general, în raport cu Ursa Mare, mai bine zis Carul Mare. Pasionații de astronomie au o metodă simplă: urmăresc cele două stele din spatele Carului Mare, numite Merak și Dubhe, apoi trasează o linie imaginară în continuarea celor două stele, de cinci ori cât este distanța dintre ele. La capătul liniei trebuie să se observe Steaua Polară, care este cea mai strălucitoare stea din respectivul sector și din Carul Mic.
Ajungând la Polaris prin acest aliniament, Carul Mic este în unghiul drept spre stânga, desenând un arc de cerc spre Ursa Mare. Așadar, Steaua Polară poate fi ușor găsită folosind cele două stele mari din spatele Carului Mare.
Constelația Ursa Mică este destul de săracă și puțin luminoasă. Inițial nu se văd decât cele două extreme și anume Steaua Polară și Kochab. Ea poate fi văzută mai ușor doar în nopțile foarte senine și clare de vară, când umiditatea scade și cerul nopții pare o lupă care amplifică strălucirea unor stele. Interesant de știut este că stelele care înconjoară Kochab la mai mare distanță formează constelația Dragonul.
Steaua Polară
Este steaua cea mai apropiată de polul nord, de care o despart doar 44’9″. Din cauza precesiei echinocțiilor, Polaris nu a fost dintotdeauna aproape de pol. În urmă cu mai mult de 4 milenii, prin anul 2000 î.Hr., steaua Draconis era cea mai apropiată de polul nord. Într-un viitor foarte îndepărtat, Polaris se va distanța de pol, iar locul ei va fi luat de steaua Vega. Dar în zilele noastre, Polaris se apropie de pol, iar cel mai aproape va fi în anul 2102, la 27’31”.
Steaua Polară este o supergigantă galbenă, a 45-a cea mai strălucitoare stea de pe bolta cerească. Ea este destul de departe de Sistemul nostru Solar, la 430 de ani-lumină. Polaris are și un mic companion care orbitează în jurul ei în decurs de aproape 30 de ani.
Cum găsești pe cer Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară în funcție de anotimp
Așa cum am subliniat, cel mai ușor de observat Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară este în sezonul cald, îndeosebi în nopțile de vară. Dar trebuie să știi că poziția celor două formațiuni de stele este diferită de la un sezon la altul. Direcția rămâne întotdeauna nordul, dar poziția lor pe boltă, din unghiul nostru de vedere, se schimbă.
Iată cum să găsești Carul Mare, Carul Mic și Steaua Polară în funcție de anotimp:
Iarna: sunt mai greu de observat din cauza umidității crescute, dar trebuie să te uiți cu atenție spre nord, foarte aproape de linia orizontului, și vei observa oiștea carului îndreptată către pământ. De la cele două stele aflate în spatele carului, trage o linie imaginară către stânga și vei reuși să observi Steaua Polară.
Primăvara: Carul Mare pare aproape paralel cu orizontul, iar cele două stele mari din spatele lui sunt îndreptate pe o linie imaginară aproape verticală cu pământul. Așadar, vei putea găsi Steaua Polară continuând linia imaginară în jos, către Pământ.
Vara: poziția Carului Mare este aproape inversată în oglindă față de iarnă, iar carul pare răsturnat, cu oiștea în sus, către necunscut. Găsește cele două stele mari din spate și trasează o linie imaginară către dreapta. Astfel vei ajunge la Polaris.
Toamna: Carul Mare are o poziție paralelă cu orizontul și oiștea îndreptată către stânga. Găsește cele două mari stele din spate și trasează o linie imaginară în sus. Vei descoperi Steaua Polară!