Numeroase neologisme, dar și termeni care au intrat de ani de zile în limbajul nostru cotidian se folosesc în contexte nepotrivite. De fiecare dată când avem un dubiu legat de sensul cuvintelor, ar trebui să le căutăm în dicționar. Astfel vom evita multe cuvinte folosite greșit în limba română și vom învăța să le folosim în contextul corect.
Limba română este o limbă destul de dificilă, cu numeroase nuanțe, cu numeroase cuvinte care seamănă între ele, dar au sensuri diferite. Avem o mulțime de cuvinte folosite greșit în limba română pentru că sensul lor se împrumută de la un vorbitor la altul în contexte greșite și prea puțini dintre tineri mai caută explicația lor în dicționar.
Patetic, fortuit, veleitate, superior sau inferior sunt doar câteva dintre cele mai răspândite cuvinte folosite greșit în limba română. Consultă exemplele de mai jos și vei descoperi cel puțin unul sau două cuvinte pe care nici tu nu le folosești corect, deoarece nu le cunoști sensul real. Folosește și un dicționar modern al limbii române când citești acest articol și, cu siguranță, te vei corecta pe viitor!
Patetic – nu înseamnă jalnic
Mulți tineri confundă cuvântul ”patetic” din limba română cu termenul similar din limba engleză și consideră că poate fi folosit pentru a descrie o persoană sau o situație ”jalnică, vulnerabilă, demnă de milă”. Însă cuvântul românesc ”patetic” nu trebuie tradus din cuvântul englez ”pathetic”. În limba română, ”patetic” vine de la grecescul ”pathos” care înseamnă ”entuziasm, înflăcărare, însuflețire, dramatism”. Termenul ”patetic” descrie o intensitate deosebită a sentimentelor, o situație care generază emoții puternice, o forță dramatică. Așadar nu folosi patetic în loc de jalnic.
Incorect: Ești patetic, ești plin de milă, îmi pare rău că suferi atât de mult.
Corect: Interpretarea lui a fost patetică, plină de sentiment și emoție, iar publicul l-a aplaudat în picioare.
Dilemă – nu înseamnă o alegere de bună voie
Mulți români folosesc în mod greșit cuvântul ”dilemă” care apare frecvent în limbajul cotidian. Auzim adesea expresia ”am o dilemă” folosită adesea în contexte pozitive de genul: ”Am o dilemă, să aleg rochia albă sau pe cea roșie?” În realitate, dilema este o situație negativă. Acest cuvânt trebuie folosit doar în contexte negative. Dilema te pune în fața unei situații cu două soluții, ambele defavorabile. Dilema este o încurcătură, o situație dificilă din care, indiferent ce ai alege, ieși oricum în pierdere. Așadar se poate vorbi de o dilemă doar atunci când vorbitorul este pus în dificultate indiferent de decizia aleasa.
Incorect: Am o dilemă, să mă duc la mare sau să mă duc la munte!?
Corect: Am o mare dilemă, să îmi dau demisia și să rămân o vreme fără venituri sau să accept o scădere a salariului ca să îmi păstrez slujba?
Fortuit – nu înseamnă forțat
Mulți români confundă cuvântul ”fortuit” cu termenul ”forțat” și preferă să folosească ”fortuit” deoarece sună mai elevat, mai interesant decât banalul ”forțat”. Dar cele două cuvinte nu au nimic în comun. ”Fortuit” se numără printre cele mai frecvente cuvinte folosite greșit în limba română. Adevăratul sens al lui ”fortuit” vine de fapt de la zeița Fortuna, zeița norocului și a surprizelor neașteptate. Așadar, ”fortuit” înseamnă „neprevăzut, întâmplător, inopinat sau neașteptat”.
Incorect: Am fost pus într-o situație fortuită, am fost nevoit să fiu de partea lor, deși nu eram de acord.Corect: Am întâlnit-o fortuit și am știut că soarta mi-a scos-o în cale cu un scop anume.
A agrea – nu înseamnă a fi de acord
Mulți români, până și cei mai citiți dintre ei, consideră că termenul ”a agrea” este sinonim cu ”a fi de acord” și îl folosesc mai degrabă cu privire la situații și obiecte. Spre exemplu, ”am agreat o înțelegere care cred că este reciproc avantajoasă”. În realitate, termenul ”a agrea” vine din diplomație și se folosește în mod corect cu sensul de ”a simpatiza” sau de ”a accepta” un ambasador, un mesager, un trimis diplomatic.
Incorect: Am agreat termenii contractului.
Corect: Îl agreez pe domnul X, consider că este un reprezentant potrivit al companiei.
A lua la cunoștință – nu se folosește cu prepoziția ”la”
Expresia ”a lua la cunoștință” s-a răspândit destul de mult în rândul celor cu o educație modestă. Este una dintre cele mai frecvente expresii folosite greșit în limba română. Uneori o întâlnim în scris și observăm doi de i în cuvântul ”cunoștință” – a lua la cunoștiință – ceea ce este total greșit. Prepoziția ”la” nu are ce căuta din punct de vedere logic în expresia aceasta. Nu trebuie preluat modelul ”a lua la pas” sau ”a lua la purtător”. În mod corect expresia este ”a lua cunoștință de”, în cadrul căreia termenul ”cunoștință” vine de la cuvântul ”cunoaștere” și se scrie cu un singur i. Așadar, ”a lua cunoștință de” înseamnă a afla, a fi informat despre, a primi vești sau informații despre.
Incorect: Am luat la cunoștință problema!
Corect: Am luat cunoștință de problema ta!
Veleitate – nu înseamnă capacitate sau abilitate
Cuvântul ”veleitate” este un neologism împrumutat din limba franceză pe care unii vorbitori îl confundă cu ”valență”. Între cele două cuvinte există deosebiri nu doar de nuanță, ci de-a dreptul de sens.
”Veleitate” înseamnă „dorință, pretenție sau ambiție nejustificată”. Este o aspirație, adesea nerealistă sau exagerată, către ceva ce nu este bine fundamentat sau nu are șanse mari de reușită. „Veleitate” implică o intenție sau o dorință care nu este susținută de realitate, fie din lipsă de resurse, abilități sau planificare. În timp ce ”valență” înseamnă ”posibilitate” sau ”capacitate”. De asemenea, termenul ”valent” înseamnă ”viteaz, curajos, brav”.
Incorect: Are veleități de lider militar. (înțeles greșit ca ”abilități”)Corect: Are veleități de poet, dar nu a scris două versuri în viața lui! (în sensul că se crede poet, dar nu are talentul de a compune versuri).
Mai superior/mai inferior/mai special – cuvinte folosite greșit în limba română
Tot mai mulți vorbitori au tendința de a folosi grade de comparație pentru adjective care nu suportă, de fapt, grade de comparație, deoarece nu le înțeleg pe deplin sensul. Spre exemplu perechea de adjective ”superior/inferior”. Aceste adjective exprimă trăsături situate la extreme. Cele două se referă la cea mai bună sau la cea mai proastă calitate. Nu poți spune despre un om sau despre un animal că este ”mai superior” decât altul. Este superior și atât în sensul că este înzestrat cu o serie de calități excepționale, care nu pot fi comparate. La fel trebuie să ne gândim la adjectivul ”special”. Când spui despre ceva sau cineva că este ”special” spui că este ceva unic, deosebit. Nu există ”mai special” sau ”mai puțin special”.
Incorect: El este un musafir mai special decât ea.Corect: El îi este superior ei.
Laborios – nu înseamnă obositor sau productiv
Pătruns de curând în limba română din limba franceză, ”laborios” a fost înțeles adesea greșit din cauza unor contexte deficitare. Mulți vorbitori au impresia că ”laborios” înseamnă ”obositor” – deși el are o anumită nuanță legată de ”osteneală și efort”. Alții cred că înseamnă ”productiv”. În realitate, ”laborios” înseamnă un proces minuțios, detaliat, care cere o atenție sporită, încordare și un efort susținut. Spre exemplu, munca unui arhivar este laborioasă, deoarece trebuie să fie foarte atent la catalogarea corectă a documentelor/cărților etc. și totodată să depună un efort fizic pentru a le depozita.
Incorect: Ședința a fost laborioasă, dar nu am ajuns la nicio concluzie.
Corect: Proiectul tău este laborios și trebuie să fii deosebit de atent la detalii.
Lucrativ – nu înseamnă care poate fi lucrat
Neologismul ”lucrativ” nu vine de la termenul ”a lucra”, ci din francezul ”lucratif” care înseamnă ”profitabil, rentabil, folositor, care aduce câștig, bănos, avantajos”.
Incorect: Am un teren lucrativ – în sensul că poate fi lucrat cu mijloace mecanizate.
Corect: Am o afacere lucrativă – în sensul că poate aduce profit.
Facilitate – nu înseamnă facilități
Românii confundă adesea ”facilitate” cu ”facilități” – un termen împrumutat din limba engleză și anume termenul ”facilities”. În limba engleză sau mai bine zis în engleza americană, ”facilities” înseamnă un spațiu, instrumente sau echipamente care sunt utile într-un anumit proiect sau activitate. În limba română ”facilitate” înseamnă pur și simplu ”însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi; cu ușurință”. Termenul ”facility” din engleză înseamnă mai degrabă un instrument, un echipament, o aplicație de care te poți folosi pentru a realiza ceva.
Incorect: Am vizitat facilitățile firmei.Corect: Am intrebat despre facilitățile de overdraft la bancă.
Debut – nu înseamnă un început repetitiv
Auzim adesea în mod greșit expresii precum ”debutul anului”, ”debutul campionatului” sau ”debutul iernii”. Dar trebuie să reținem că termenul ”debut” se referă la începutul unei etape sau activități care nu se mai repetă. Iarna vine în fiecare an, este greșit să spunem ”debutul iernii” doar pentru a părea că avem un limbaj mai bogat decât ceilalți. ”Debut” înseamnă ”începutul carierei, intrarea într-o profesie, într-o activitate (artistică, literară etc.); prima operă sau lucrare a unui muzician/artist cu care el se afirmă și cu care poate spune că începe o carieră artistică.
Incorect: În debutul anului am asistat la o schimbare politică majoră.
Corect: Piesa de debut i-a adus admirația publicului și aprecierea criticilor.