(P) Infertilitatea are cauze multiple. Iată care sunt cele mai frecvente

Distribuie articol

Infertilitatea cuplului pare să fie una dintre problemele majore ale zilelor noastre. Căci sunt tot mai mulți aceia care își doresc nespus să devină părinții propriilor copii, dar nu reușesc pe cale naturală.

S-au văzut, s-au plăcut… Ce rămâne de făcut? Ca să fii „în rândul lumii”, copiii sunt următorul pas. Numai că, există situații în care este dorință, dar e și neputință. Și „vina” cade asupra ei. Căci e de neconceput ca bărbatul să nu fie în stare. Or, taman la el e problema, în jumătate din cazuri. Prejudecățile, orgoliile nejustificate sau lipsa de informare fac ca multe cupluri să se resemneze, să facă anumite compromisuri sau chiar să se despartă. Numai pentru că nu reușesc să devină părinți. Și pentru că nu înțeleg că infertilitatea se poate trata prin informațiile prețioase pe care le poate oferi un specialist.

Infertilitatea e o boală

Da, ai citit bine. Și, ca orice boală, are și leac. Vestea bună e că în peste trei sferturi dintre cazuri se tratează foarte ușor, cu ceva pastile și, uneori, prin intervenții chirurgicale ușoare. Important este însă ca diagnosticul să fie pus de un specialist în infertilitate, nu de un ginecolog oarecare. Și nu te gândi că boala asta apare așa, din senin, „după cum ne-a fost scris”. Cauzele sunt diverse. Vârsta joacă un rol important, cu precădere la femei, scăzând calitatea foliculilor și crescând riscul apariţiei unor boli genetice la viitorul făt. Apoi și stilul de viață are un cuvânt greu de spus. Fumatul, consumul de alcool, sedentarismul și stresul (cauzat uneori și de partenera obsedată de ideea de a procrea) sunt doar câteva dintre motivele pentru care bărbații nu dau randamentul scontat. Din fericire, calitatea spermei se poate reface, odată cu îmbunătățirea regimului de viață. Există și anumite boli din sfera ginecologică responsabile pentru imposibilitatea de a face copii, precum endometrioza sau trompele înfundate, însă există metode pentru a le depăși.

Cine e de vină?

Deși e considerată „boală femeiască” obișnuită, anexita nu trebuie ignorată. Inflamația trompelor e cauzată de bacterii ce se pot lua pe cale sexuală și, netratată corespunzător, duce la infertilitate. Despre bolile inflamatorii pelvine se tot vorbește. Iar anexita este una dintre ele, afectând atât trompele, cât și ovarele. Microbii sunt de vină pentru apariția ei, mai exact germenii aerobi și anaerobi. Viața sexuală activă, schimbarea frecventă a partenerilor, dispozitivele intrauterine sau steriletul sunt cele mai frecvente cauze ale infecției cauzatoare de inflamație. Netratată corespunzător, anexita se complică urât. În timp, 40% dintre femeile afectate ajungs să sufere de obstrucția trompei, 15% capătă sindrom dureros pelvin cronic, iar altele se confruntă cu sarcina extrauterină.

Pe de altă parte, endometrioza este cunoscută și sub numele de „cancerul care nu ucide” sau „Cenușăreasa” bolilor ginecologice. Este o afecțiune extrem de frecventă, dar mult subdiagnosticată. Și asta pentru că, potrivit statisticilor, se estimează că de la debutul bolii până la diagnosticul exact pot trece chiar și 7-8 ani! Apare când endometrul, mucoasa uterină, avansează și se dezvoltă în altă zonă din abdomen, cum ar fi regiunea ovarelor, trompelor sau peretelui abdominal. Și produce modificări anatomice importante care afectează fertilitatea. Endometrioza poate apărea atât în adolescență, cât și la vârsta adultă și poate continua până la menopauză. Poate crește riscul pentru anumite tipuri de cancer și poate recidiva dacă nu este tratată de un specialist în endometrioză.

Avortul spontan este una dintre cauzele frecvente ale imposibilității menținerii unei sarcini. Dereglările tiroidiene sunt adesea asociate cu rate scăzute de concepție și cu sarcini oprite în evoluție. Fibroamele se comportă imprevizibil, putând opri evoluția sarcinii. Și dilatările cervicale repetate pentru chiuretaje pot influența negativ uterul în menținerea sarcinii. Cele mai frecvente infecții implicate în pierderea sarcinilor sunt toxoplasmoza, variola, rubeola, citomegalovirus, salmonela, brucela, mycoplasma, clamidya, ureaplasma, dar și sifilisul. Trombofilia, hipertensiunea, anemiile severe, bolile cronice se numără și ele printre potențialii inamici ai sarcinii. Studii recente au arătat că și cele care suferă de sindrom de colon iritabil au un risc crescut de a pierde sarcina. Stresul, șocurile emoționale, precum și consumul sau inhalarea unor medicamente sau substanțe toxice, expunerea la radiații sunt incriminate în avortul spontan.

Ce e de făcut

Dacă vrei cu adevărat să aduci pe lume un copil, trebuie să lași la o parte toate prejudecățile și să te prezinți la medic, cu tot cu partenerul de viață. Asta după ce, vreme de un an de zile, în care ai avut o viață sexuală activă, fără a utiliza nicio metodă de protecție, nu ai rămas însărcinată. Cu ani în urmă, se credea că 80% dintre problemele de fertilitate le aparțineau femeilor. Numai că statisticile s-au modificat, grație evoluției științei medicale. Și ceea ce mai ieri era catalogat drept „infertilitate inexplicabilă” la bărbat azi e diagnosticat și tratat corespunzător, problemele de fertilitate afectând în egală măsură reprezentanții ambelor sexe. Iar când nu mai există altă șansă, se apelează la tehnica reproducerii asistate, cunoscută ca fertilizare in vitro (FIV). Aceasta se recomandă abia când toate tratamentele clasice au eșuat.

Ai grijă ce și cum îți dorești!

Problematica infertilității rămane complexă, depășindu-și statutul de afecțiune fiziologică. Atinge puternic planul emoțional, devenind un factor determinant pentru imposibilitatea de a procrea. Se poate vorbi chiar de instalarea unui cerc vicios al efectelor psihologice. Când infertilitatea este generată de stres, presiunea crește și mai mult. Căci stresul afectează diferit fiecare persoană. Și, cu timpul, poate produce o schimbare hormonală extrem de importantă: crește nivelul de adrenalină și noradrenalină – hormonii responsabili de răspunsul organismului la traumatisme fizice și emoționale. Iar asta duce la afectarea funcției trompelor uterine la femei, la scăderea vascularizării la nivelul mucoasei uterine și implicit îngreunează implantarea ovulului fertilizat în uter. În plus, afectează formarea de ovule și spermatozoizi. Astfel se explică și de ce stresul nu afectează doar abilitatea de a concepe, ci și rata de succes a inseminării artificiale și a fertilizării in vitro…