Pentru numărul din octombrie al revistei Unica, am discutat cu Gáspár György, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, pentru a afla care sunt problemele cu care vin cel mai des românii la el și despre miturile despre psiholog care persistă în România.
Care sunt problemele cu care vin la tine cele mai multe cupluri?
Majoritatea partenerilor de cuplu ajung la terapie cu dorința secretă de a-l schimba pe celălalt. Cu alte cuvinte, credem că problema în relația de cuplu este mereu celălalt; chiar dacă, în mod conștient, realizăm că problema este undeva „între noi“. Mintea umană este suficient de seducătoare încât să ne convingă că cel mai bine se poate rezolva o problemă relațională dacă celălalt se va purta așa cum noi ne-am dori sau, mai bine zis, așa cum credem că este corect și bine. Dincolo de această realitate (care este întâlnită la cele mai multe cupluri), cei doi mai pot avea neînțelegeri și pe o serie de teme specifice: creșterea copiilor, gestionarea banilor, intimitatea fizică, relațiile cu rudele și, desigur, infidelitățile.
Ce încerci să îi înveți tu pe oameni? Cât de mult se schimbă dinamica relațională a cuplului, după mai multe ședințe de terapie?
Probabil, principalul lucru pe care-l învață ei în terapie este că, în ciuda faptului că relațiile sunt legături emoționale invizibile, acestea sunt cele mai important conexiuni din întregul Univers. Deoarece relațiile nu sunt palpabile și nici nu au o formă materială, adesea oamenii se poartă ca și cum ar fi inutile (sau, cel puțin, opționale). Însă studiile recente arată că, în fapt, calitatea vieții noastre depinde, la modul cel mai serios, de calitatea relațiilor noastre. Iar acest proces nu este ușor de conștientizat și nici de integrat, în viața de zi cu zi. Pentru a avea grijă de legăturile noastre sufletești, avem nevoie să ne creștem nivelul de inteligență relațională. Așadar, dinamica relațională se schimbă, doar dacă partenerii își asumă acest proces de maturizare și de dezvoltare personală, și dacă ajung să trăiască, în așa fel încât, să respecte spațiul sacru dintre ei. Unii învață mai repede, în timp ce alții au nevoie de mai mult timp și mai multe experiențe de învățare.
Au existat cazuri care să te surprindă în mod deosebit (fie negativ, fie pozitiv) pe parcursul carierei? Dacă da, în ce fel?
Mereu mă emoționează modul în care oamenii încearcă să găsească drumul către iubire, pentru că fiecare dintre noi știe (intuitiv) că de aici își trage seva. Prin urmare, se întâmplă să lăcrimez și eu, alături de cuplurile în care partenerii descoperă că s-au îndepărtat periculos de mult unul de celălalt și care, abia ajunși în cabinetul meu, conștientizează cât de mari le sunt frica și dorul. Și mereu stau cu sufletul la gură, atunci când un cuplu cu care am făcut terapie merge, pentru prima dată după nașterea copilului, în vacanță fără cel mic. Și trebuie să respir în mod conștient, adânc și repetat, atunci când partenerii încep să se critice și să-și arate disprețul unul față de celălalt, în fața mea. Mai apoi, am de acceptat realitatea că nu toate cuplurile se pot salva, și că nu pentru toți oamenii e mai bine să rămână împreună.
Cât de populară e terapia de cuplu la români, în condițiile în care mulți se tem să meargă și singuri la psiholog?
Aici ați pus punctul pe „i“. Din păcate, terapia de cuplu este printre cele mai puțin accesate servicii de sănătate mintală și relațională. Iar asta indică și o lipsă de promovare a acestui tip de intervenție psihologică, dar și o teamă foarte mare a românilor față de intimitate. Terapia de cuplu te obligă sub o formă sau alta să-ți privești partenerul în ochi, să fii sincer cu tine și să verbalizezi ceea ce îți este dificil de pus în cuvinte.
Care sunt miturile pe care le auzi cel mai des cu privire la terapia de cuplu și cât adevăr se află în spatele lor?
Noi, românii, nu avem încredere în serviciile de sănătate mintală și, adesea, nici nu ne permitem curiozitatea de a descoperi ce înseamnă, cu adevărat, o ședință de psihoterapie de cuplu. Unii dintre noi se amăgesc cu faptul că un terapeut nu are nimic nou să le spună, alții trăiesc cu îngrijorarea că terapeutul este precum un judecător, în timp ce mulți alții au învățat că, în această viață, problemele se rezolvă pe cont propriu. Acestea sunt câteva dintre limitările cognitive care ne împiedică în mod inconștient să ne cultivăm nivelul de inteligență relațională și, prin urmare, să trăim o viață de calitate.
Ce trebuie să știe românii care se tem că, dacă merg la psiholog, vor fi etichetați drept „nebuni“?
Că psihologii nu sunt ființe umane perfecte și nici nu dețin adevărul absolut. Rolul psihologilor nu este acela de a pune diagnostice și nici etichete. De asemenea, că rătăciri ocazionale (mai mari sau mai mici) avem toți, chiar și experții în psihologie. Hai să le numim, într-un limbaj mai adecvat, „dezechilibre relative“ (fiindcă standardele normalității nu sunt și n-ar fi trebuit niciodată considerate „absolute“). Dar asta nu înseamnă că nu suntem ființe extraordinare. Putem trăi împăcați cu viața. Nu suntem condamnați la suferință veșnică, din cauza copilăriei zbuciumate. E păcat să nu profităm de toate descoperirile pe care le-a făcut psihologia și să ne privăm de posibilitatea de a ne redobândi starea de bine.
Care sunt sfaturile tale de păstrare a unei „igiene“ mentale bune? Există niște trucuri la care oamenii să apeleze, când simt că lucrurile o iau la vale?
Eu sunt un mare susținător al stării de prezență conștientă (sau mindfulness, cum îi spunem noi, în jargon de specialitate). A fi mindful înseamnă a fi conștient de ceea ce se întâmplă în universul tău interior și a da dovadă de curiozitate, față de trăirile celor din jur, fără judecată critică sau impulsivitate. Atunci când emoțiile ne copleșesc sau atunci când observăm că cei dragi nouă se confruntă cu o avalanșă emoțională, este esențial să recunoaștem și etichetăm aceste emoții, să ne acceptăm starea de spirit și apoi să alegem un comportament în baza valorilor noastre morale. Să facem ceea ce știm că este sănătos și important, nu ceea ce este comod sau ușor. Într-o interpretare de secol XXI, „să fii om“ nu mai înseamnă doar să ai o compasiune dictată de uzanțele sociale sau de moralitatea proprie; înseamnă și să-ți sondezi adânc psihicul și să-ți descoperi resursele interioare. Astfel, putem să transformăm lumea într-un loc mai bun pentru noi, copiii și nepoții noștri.
Pe 26 octombrie, Gáspár György va fi unul din speakerii care vor vorbi la conferința #EpicTalk 2019, conferință la care psihologi, jurnaliști și activiști vor vorbi publicului despre bine și greu, despre succes și eșec, despre răni deschise și pansamente sufletești.